Adela Aura Vlad scrie:
Laura, oare nu au mers treburile cum ai vrut tu pana la urma?
Adela, nu, lucrurile se pare ca nu mergeau asa cum imi imaginam eu. Am cerut sa-mi fie instalat vechiul computer la biroul meu. Tatal computerelor recupera date de pe un hard care zicea ca nu mai are nimic pe el. Intre timp, eu si colegii mei eram in fierbere. Nu ne descurcam cu protocolul la dosarul pe care trebuia sa il inmanam beneficiarului numai peste o ora. Am tusit semnificativ si dragul meu coleg s-a intors si m-a privit intens. A inteles intrebarea din ochii mei si a dat din cap a afirmatie. L-a chemat pe sef si i-a explicat ca singura noastra salvare este ex-secretara, actuala femeie de servici. Tanarul sef s-a inrosit brusc si si-a tras buzele, muscandu-le cu dintii, alternativ. M-a privit. Am ridicat din umeri a neputinta si el a trimis un pusti ce butona la cutter-plotter sa o aduca. Aceasta a intrat cu sfiala si parca cu teama. Pentru o clipa mi-am imaginat ca in mintea se si conturase ideea ca urmeaza sa fie concediata. S-a imbujorat toata cand a aflat ca are de intocmit documentatia. O observam in timp ce degetele ii alergau tremurande pe tastatura. Era toata o concentrare si parca emana bucurie ca sta din nou in fata unui computer.
Pe masura ce datele se afisau pe computerul casat, acestea ajungeau automat pe noul computer de la biroul meu. Cu fiecare nou director sau fisier, paroxismul se apropia de inima mea. Simteam tahicardie si intepaturi discrete. Am scos reteta si am sunat la un serviciu de taximetrie. In trei minute mi-au fost preluate reteta si banii de la portar, iar in umatoarea jumatate de ora eram deja drogata cu medicamentele in posesia carora intrasem in timp record.
Secretara pe care aflasem ca o cheama Cristina, mi-a depus un nou ceai pe masa, iar pe o farfurioara a lasat sub un servetel, doi covrigi calzi. I-am multumit cu un zambet, dar numai ochii ei au raspuns intentiei mele de bunavointa. Pana si ea era stresata de situatie si se pare ca apelarea la ex-secretara o facea sa se simta mica, mica.
Cozea Rodica-Maria scrie:
Ai avut puterea sa-ti depasesti necazurile care nu au fost putine
RodiMar, eu nu mai aveam putere. Cred ca ceaiul combinat cu medicamentele imi dadeau o stare de somnolenta vecina cu somnul fara vise. Am pus mainile pe birou si apoi mi-am asezat capul pe ele. Mi-a bubuit chiar in fata glasul strident al sefului cel tanar:
Nu-i de gumit, Laura. Daca vrei sa va luati salariile, faceti pe al cu coarne-n patru si scoateti proiectul! Mi-a sarit somnul, dar nu si oboseala.
Popescu Alexandra scrie:
Chiar daca este un zambet tras de par eu ti-l ofer din tot sufletul.
Tot un astfel de zambet aveam si eu pe buze, Alexa cand l-am asigurat pe sef ca nu precupetesc nimic. M-a privit lung si fara ranchiuna. Intelegea si el ce gafa mare facuse. Gafa vietii lui. Sa ceri sa se rada informatiile de pe toate hardurile de pe computerele unei firme, fara sa faci o salvare pe un server, asta da, prostie. Langa mine, Tatal computerelor asuda si incepuse sa miroasa. M-am uitat curioasa la el in timp ce butona. M-a privit cu coada ochiului si m-a intrebat:
Miros a transpiratie? Am dat din cap ca da.
Ma duc sa ma spal si sa ma schimb. Am o boala endocrina si put ca un sconcs, in momentele de maxim stres cand transpir. Mi-a dat explicatii cum sa-i continui treaba si s-a grabit sa iasa din birou.
Dosinescu Cristina scrie:
Laura, important este ca s-a rezolvat problema.
Da, Cristina, exact in momentul in care Tatal computerelor iesea pe usa, am vazut directorul meu pe care serverul il afisa. Am simtit iar o sageata in inima si am stiut ca imi creste tensiunea de bucurie. Ma gandeam in acea clipa ca am sansa sa-mi joc cartea, precum in scenariul meu, pregatit minutios de cu o seara inainte. Am privit prin birou si i-am vazut pe ceilalti, concentrati asupra lucrului lor.
Frunza Nicoleta scrie:
Imi lipsea prezenta ta pe forum.
Mie, Nicoleta, in acea clipa imi lipsea sefa mea cea draga cu care as fi vrut sa impart aceasta bucurie. Pentru o clipa, am vrut sa bag DVD-ul (pregatit de cu o seara inainte) in unitate si sa incep sa salvez proiectul. Apoi, am vazut cu ochii mintii, cruciulita acea magica pe care sefa mi-o inmanase cand mie imi era greu. Un alt flash mi-a adus in minte tot cruciulita pe cand i-o returnasem.
tanasa clementina scrie:
Laura, ma bucur sa aud ca totul este bine.
Clementina, nu, nu era bine. Era urat! Mi-am facut o simpla socoteala si am descoperit scurt, ca in decurs de cateva zile ma transformasem in genul de fiinta pe care eu o detest cel mai mult. Rea, sireata incercand sa inving viclenia, nesimtita in modul de a categorisi oamenii. Am simtit gustul amar al nemultumirii ce se aduna in inima mea.
olteanu rodica scrie:
Ce mult ma bucur ca s-a rezolvat tot, nasica mea draga.
Rodica, nu se rezolvase nimic pentru sufletul meu.
