|
Smerenia - mandria
ˇ A dezvalui de buna voie greselile sale barbatilor duhovnicesti, e un semn al vietii ce se indrepteaza, iar a le ascunde este un semn al sufletului patimas, caci nimeni ajutand pe hoti sau stand de partea curvarilor si acoperindu-i prin complicitate nu se indrepteaza.
ˇ Leaga pe cel ce a pacatuit ca sa i-l faci milostiv pe Dumnezeu. Nu-l dezlega, ca sa nu fie legat si mai tare de mania lui Dumnezeu. De nu-l voi lega eu, legaturile lui vor ramane nedezlegate ''ca de ne vom judeca pe noi insine, nu vom mai fi judecati'' (I Cor. 14,31). Sa nu socoteasca cineva aceasta ca cruzime si neomenie, ci ca cea mai mare blandete si cel mai bun leac si multa purtare de grija. ''Dar a suferit destul timp pedeapsa!'' va zice cineva. Cat? Spune-mi! Un an, doi, trei? Dar nu ma intereseaza vremea ci indreptarea sufletului. Arata-mi deci aceasta: de s-a strapuns la inima, de s-au schimbat si atunci s-a implinit totul; iar de nu s-a intamplat aceasta, vremea nu-i de nici un folos caci nu cautam de a fost legata rana de multe ori, ci de a folosit legatura. Daca a adus folos in scurta vreme, sa nu mai fie tinuta, iar de nu a fost spre folos in 15 ani, sa fie tinuta in continuare. Dezlegarea celui legat sa o hotarasca doar vindecarea. Legand duhovnicul pe cel ce a gresit, nu-l mai leaga Dumnezeu caci acela simte mai vadit dezaprobarea si se indreapta, pe cand legatura lui personala cu Dumnezeu nu-i ingaduie sa simta obiectiv aceasta si omul continua sa pacatuiasca. Socotind ca nu l-a dezaprobat duhovnicul, el crede automat ca pacatul lui n-are prea mare importanta si deci n-are nici o remuscare.
ˇ Pironeste de stalpul marturisirii orice sarpe ce se misca in tine si asa il vei ucide. Cine voieste sa-si faca biruitor cuvantul sau, voieste sa-l umileasca, sa-l domine, sa se impuna altuia. Desigur, el ar putea spune ca nu voieste sa se impuna pe sine, ci adevarul, dar despre adevarul lui Hristos ajunge sa dai marturie traindu-l si murind pentru el. El nu se impune cu argutii ale ratiunii, a carei dibacie vrei sa dovedesti ca ai. Nu tine de vietuirea crestineasca a se apara si nu se vorbeste de ea in invatatura lui Hristos. Impotrivirea in cuvant arata incapatanare si mandrie, parere inalta - ea dovedeste dispret nicidecum smerenie si supunere in toate.
ˇ Cel singur neavind pe nimeni care sa-i poata proba lucrul, i se pare ca a ajuns la implinirea poruncilor. Astfel facandu-si din nepricepere o deprindere ajunge sa nu-si cunoasca lipsurile si patimile caci ii lipseste din jur orice ajutor prin care sa cunoasca unde se afla cu lucrarea poruncilor. Cum va putea arata unul ca acesta smerita cugetare neavind pe nimeni care sa se arate mai smerit? Cum va cunoaste milostivirea, despartit fiind de ceilalti? Cum se va deprinde in indelunga rabdare nestand nimeni impotriva voii sale? Iar de va zice cineva ca-i de ajuns invatatura Scripturilor pentru indreptarea naravurilor, face ca cel ce invata tamplaria dar nu lucreaza niciodata. Insusi domnul a spalat picioarele ucenicilor, iar tu pe cine vei spala? Cum vei sluji? Decat cine vei fi cel mai din urma singur de sine petrecand?
ˇ Obisnuindu-te a nu te socoti mare lucru nu te vei mai mahni cand nu te vor socoti astfel nici altii.
ˇ Este bine ca cei ce ajung prin ispita celui rau in vreo intinare, in vreo tulburare sau lenevire la rugaciune sa nu iasa din pricina acestora din ascultare, ci sa inteleaga ca aceasta li se intampla din iconomia dumnezeiasca pentru a-i conduce la cea mai adanca smerenie.
ˇ Trebuie sa-ti marturisesti pacatele fara a le cruta, asa cum nu te-ar cruta daca ti le-ar dezvalui cineva. Desigur, spunandu-le tu insuti vei trece prin clipe de mare rusine insa cu rusinea pe care o suferi lovesti pacatele care-ti produc rusinea si inlaturi pricina rusinii. Rusinea marturisirii este trecatoare, dar rusinea obiectiva a ramanerii in pacatul nemarturisit e durabila si se adanceste mereu.
ˇ La odihna de patimi se ajunge usor biruindu-ti mandria si pornirile spre placere prin ascultare. In ascultare este o mare tarie, e izvorul tariei pentru biruirea tuturor patimilor.
ˇ Sufletul odata obisnuit sa se razvrateasca se umple de multa neinfranare.
ˇ Daca orice corabie se poate ineca chiar avand carmaci iscusit, in mod sigur se va ineca neavind deloc.
_________________ Sonia - Gargarita Lumina-si-Mirt
|