Vecina bunaaa rau de alaturi bate la usa, sotul meu deschide si ea zice:
- Auzi, abia am ajuns si am chef sa ma distrez, sa ma imbat si sa fac sex toata noaptea. Tu esti ocupat diseara?
- Nu, nuuu!
- Atunci imi tii si mie cainele?Acesta-i bancul, dar eu sunt consternata. M-a
debarcat Teposul acum o ora (am fost la Bucuresti), iar o namila de dog arlechin nu-mi permite sa fac nici o miscare in casa mea. Sta in fund si imi urmareste fiecare miscare. Cum ma ridic, cum ma maraie.
Jumatatea mea se jura ca vecina i-a explicat ca are un necaz in familie si ca trebuie sa plece la tara si acesta este motivul pentru care a acceptat cainele in casa noastra. Nu va indoiti ca nu i-am amintit bancul. Sotul meu m-a privit lung si s-a inchinat, intrebandu-ma daca fac o criza de gelozie. I-am explicat ca fac o criza de isterie pe fondul lipsei de somn si ca vreau sa circul prin casa mea fara sa fiu urmarita de un vitel de caine care nici nu ma are la inima.
Nu am voie sa vorbesc decat in soapta. Cum ridic tonul, cum ridica si el buzele si-mi arata coltii.
Asa ca mi-am expediat Teposul si jumatatea la culcare, m-am incuiat in bucatarie, mi-am facut o tisana, mi-am luat laptopul si acum am intrat pe forum.
Nu am venit cu mana goala. Am adus
lalelele Linei, cum le spun eu. Este chiar destinat ei.

Si un
crin delicat pentru prietena mea de o viata, Marieta.

Maine dimineata (de fapt, astazi, ca vad ca este deja 4) plec la Lina si il las pe sotul meu sa se inteleaga cu fiara.
Imi sunt chiar dragi cainii si ei ma iubesc pe mine, dar acesta cred ca amusina radioterapia din mine (am terminat-o saptamana trecuta) si m-o fi crezand
alien.
In fine, pana dimineata am timp sa cutreier prin gradina si sa ma incarc de toate noutatile voastre.
RodiMar, slava Domnului sunt bine. Am terminat radioterapia la inceputul saptamanii trecute, dar fizic nu ma resimt. Sunt
cool (cum zice Teposul), adica sunt cheala si cam alba la ten. Cu tenul o rezolv ca o sa fac niste bai de soare in gradina Linei. Si cu parul am rezolvat-o: mi-am pus un cercel in ureche si face un contrast interesant cu scalpul lucios.
Daca fetele s-au contrat, pana acum s-au impacat deja. Gresesc? Daca nu s-au impacat, sa stii ca inca nu si-au invatat
lectia Laura.
Dragele mele gargarite, exemplul meu este infailibil. A fost nevoie sa aflu ca sufar de o boala incurabila ca sa invat ca nimic nu este mai important pe lume decat bucuria de a trai in armonie cu cerul si pamantul, dar mai ales cu cei ce ne ies in cale. A sapa rani in sufletul celor ce Dumnezeu ti i-a asezat in cale (om, animal) este ca si cum ai sapa ranile ce iti apar pe suflet cand, Doamne-fereste, te intalnesti cu o anume boala.
RodiMar, nu am mai visat de mult, dar sper sa mi se intample din nou la Lina, locul meu de refugiu.
Mona, nici pana in ziua de astazi nu am aflat daca
nalbele au ajuns la Oana.
Zambetul meu este mereu vesel si plin de speranta. Am ras si cand am inceput sa chelesc. Nu este rasul cel mai bun medicament?
Vanda, ai dreptate. In ciuda a ceea ce mi se intampla
dintre toti oamenii, eu sunt cel mai binecuvantat.
Iti multumesc cu un zambet.
Bica, Alexa si tuturor gargaritelor ce au tinut o candela aprinsa, va multumesc. In ciuda a tot ce pronosticheaza medicina, eu sunt o atipica. Am adunat ceva ani de cand trebuia sa fiu un nume pe cruce. Eu cred ca fiecare gand bun si fiecare candela aprinsa pentru mine, m-au ajutat sa zambesc.
Adnana, multumesc pentru asocierea care ma onoreaza. Am fost odata si pe la Fundeni.
Iti doresc sa nu mai ajungi niciodata acolo si iti zambesc cu simpatie.
Lucia esti un detectiv bun si iti zambesc. Ies si eu tot in varful picioarelor ca stiu ca dormi.
Deea, si eu tot sanatate iti doresc si iti zambesc din toata inima.
Bineinteles ca zambesc fiecarei prietene eterne din acest spatiu, cu acelasi drag, dintotdeauna.
M-a luat somnul si cred ca o sa adorm cu capul pe masa din bucatarie, caci tanarul arlechin face ture prin fata usii bucatariei.
Un zambet bland de la mine pentru toate gargaritele ce zboara prin gradina.
P.S. Zambetul este si pentru gargarei.